O, sfintele mele cărți, mai bune și mai rele, pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datorez că sunt om, că sunt om adevărat, ca oamenii din țerile unde nu s-au întrerupt niciodată cultura, și de aceea, cu toată lipsa unei averi, moștenită sau câștigată, cu câtă nesfârșită iubire, cu câtă nesățioasă patimă v-am cules de pe toate drumurile, din toate tristele colțuri ale părăsirii voastre, din împrăștierea atâtor furtuni și catastrofe casnice, pentru a face din voi ce a lăsat mai prețios omenirea de pretutindeni și de oriunde, în casa mea, deseori mutată, până la permanența unui dar prietenesc, biserica celor patruzeci de mii de glasuri care înalță același imn, peste margenile morții cui v-a scris, acelui mare și nobil sfânt, martir totdeauna, care e idealul uman!

Nicolae Iorga, O viață de om așa cum a fost
Alexander Fodorac von Kugler
Amintiri

Amintiri

Mai înainte Într-o introducere scrisă pentru una din cărţile mele anterioare am mai spus o dată ce vreau să spun acum. În lumea noastră totul, dar absolut totul se mişcă, dar mişcarea este ȋntr-un cerc. Sau pe un cerc. Nu este atât de important dacă rotaţia unei zile durează 24 de ore (aproximativ), 365,25 de...
Carte poștală

Carte poștală

Cuvântul  înaintea celorlalte Dragii mei cititori, în cazul în care veţi exista, voi, acei câţiva care aveţi răbdarea să citiţi aceste rânduri… Vin astăzi – pentru a nu ştiu câta oară – să spun câteva vorbe aşa, ca o introducere, înainte de a spune cuvintele ce se doresc a fi versuri. De foarte mulţi ani...
De ce?

De ce?

Alexander Fodorac von Kugler

Am fost adus pe lume în ţara Moldovei, după ce s-a sfârşit a doua conflagrație mondială, în 1946; tata, un ofiţer proaspăt întors din război, şi mama, care aştepta de un car de vreme, s-au hotărât să-şi înceapă viaţa. Am copilărit în inima Ardealului la câțiva paşi de Alba Iulia, la Petreşti, unde ai mei...
Ce mai faci?

Ce mai faci?

De ce întreb Ce mai faci? În urmă cu mai mulţi ani, după ce am văzut un film – la care m-am dus probabil datorită lui Sean Connery – dar mai ales după ce, foarte curios, am citit şi cartea care a stat la baza ecranizării, Numele trandafirului, atunci şi de atunci mi-a rămas întipărit...
Ce se vede

Ce se vede

Dragă cititorule, Acum câţiva ani, făcând prima mea încercare de a pune sub tipar câte ceva din cele ce am auzit, gândit şi însemnat în decursul vremurilor, am reuşit, soarta făcând să mă bucur când am ţinut în mână prima mea cărţulie. Am scris în acea vreme câteva poezioare, încercând să aşez în limba noastră...
Catrene talmacite dupa Omar Ibn el Khayyam

Catrene talmacite dupa Omar Ibn el Khayyam

Omar el Khayyam Ghiyāth Al-Dīn Abu‘l–Fatḥ‘Umar Ibn Ibrāhīm Al Nīsābūrī, cunoscut ca Omar Khayyam, s-a născut în anul 426 al Hegirei, 1048, la Nişapur, în Iranul de astăzi, oraş vestit în acele timpuri cu un renume ce rivaliza cu Cairo sau Bagdad, capitală a provinciei Chorasan de Razavi. Numele lui vine de la ocupaţia tatălui,...
Pirkei Avot, vorbele părinţilor

Pirkei Avot, vorbele părinţilor

DE CE   În una din zile trecute am auzit, probabil întâmplător, pe cineva din preajmă spunând, încetişor, cu tonul celui care ştie: „es ist uns nicht gegeben zu wissen, warum Frevler in Wohllerghen und Gerehcte in Leiden leben“, ceea ce se poate traduce cam aşa: nu ne e dat să ştim de ce nelegiuitului...
Catrene Tălmăcite

Catrene Tălmăcite

Sunt un inginer român, născut pe plaiurile moldoveneşti ale târgului de la poalele Ceahlăului, frumosul oraş Piatra Neamţ, în vara de după război a anului 1946, având ca tată un om ce şi-a închinat viaţa apărării ţării, ca ofiţer, şi o mamă care a deprins meşteşugul greu, dar frumos, de a apăra gândirea, învăţând pe...