Titlu: DIALOGUL IUBIRII. Perspectivă teologic-pedagogică a părinţilor asupra dialogului. Ediţia a 2-a revizuită şi întregită
Anul apariţiei: 2009
Nr. de pagini: 104 pag.
ISBN: 978-606-92208-6-3
În epoca informaticii şi a mijloacelor de comunicare, prezentarea mesajului trebuie modificată, adaptată. Prin prezentare, vrem să spunem nu numai împachetarea care afectează forma externă, ci şi liniile de forţă care determină chemarea creştină şi punctul focal din centrul şi punctul lor de însumare. Prin dezvoltarea acestei prezentări, „gândurile inimii (lui Dumnezeu) sunt transmise din generaţie în generaţie”. Prezentarea înseamnă „a face prezent”. În acest sens, am spune că centrul mesajului creştin este comunicarea dialogică. Ca şi educatori în credinţă, ceea ce trebuie să transmitem în cuvinte şi fapte este, mai mult ca orice, comunicarea dialogică.
Spiritualitatea ortodoxă Îl vede pe Dumnezeu ca pe Unul care ne „surâde”, Care ni se împărtăşeşte şi ni se comunică, şi nu o monadă închisă în sine. „Dumnezeu este iubire”, spune Sfântul Apostol Ioan. Dumnezeu este „personal”. Dumnezeu este comuniune în El însuşi; e comuniune şi cu omul şi, prin acesta din urmă, cu întreaga creaţie, cu „cosmosul”. Dumnezeu S-a revelat ca tripersonal: Tatăl obârşie, Fiul manifestare, Duhul Sfânt suflu şi comunicare. Un Dumnezeu deist, solitar este un Dumnezeu fără iubire, nu este o persoană, ci o esenţă eternă. Biserica nu este întâi de toate o instituţie administrativă, ci este o comuniune în Duhul Sfânt care iradiază din Hristos.
Când în sufletul omului se află năzuinţa de a înceta să păcătuiască, el va afla cale către Dumnezeu prin dialog sau cuvânt. Iar cuvântul, mai înainte de toate, este Cuvântul Întrupat al Tatălui, Iisus Hristos. Toate cuvintele Evangheliei ne cheamă să trăim continuu cu Hristos, prin Numele şi prin cuvintele Lui. De aceea, să ne povăţuim în cuvintele Legii Lui, ziua şi noaptea, ca să ne zidim mântuirea printr-o vieţuire după poruncile voinţei Lui, pe baza cuvintelor Lui, care mântuiesc pe omul de ieri, de astăzi şi dintotdeauna.
Să urmărim unul dintre cele mai frumoase dialoguri ale Noului Testament, acela cu femeia samarineană, aşa cum Părinţii Bisericii l-au interpretat. El ne va da posibilitatea să-L cunoaştem pe Hristos ca Dumnezeul comuniunii iubitoare şi al dialogului iubitor veşnic. Apoi, dialogul iubitor ne va ajuta pe noi la dobândirea unei adevărate renaşteri duhovniceşti şi ne va elibera sufleteşte, în interiorul nostru, ajungând să fim în acelaşi timp un eu şi un tu, datorită căruia o mare parte din ceea ce era în mine începe să fie al meu, în mod real, conştient şi responsabil.
Autorul
Universitatea din Ierusalim, aprilie 1998