Autor: Preot dr. Mihai Petian
Titlu: 7 ZILE, 7 CONVORBIRI
Anul apariţiei: 2009
Nr. de pagini: 186 pag.
ISBN: 978-606-92208-4-9
Cartea de faţă vine să înmănuncheze un şir de şapte teme abordate, la postul de televiziune sibian, împreună cu diferite personalităţi ale vieţii noastre spirituale: preoţi experimentaţi duhovniceşte, cum este cunoscut mai ales părintele Teofil Părăian de la mănăstirea Sâmbăta, părintele protopop de aleasă vocaţie Gheorghe Colţea, părintele Alexandru Niţă, monah cu trăire deosebită şi cu o vastă experienţă de viaţă, domnul Răzvan Codrescu, cunoscut publicist şi poet, autor al mai multor lucrări literare de spiritualitate, sau părinţi cu experienţa duhovniciei care nu se numără în anii de vârstă, cum ar fi părintele Cătălin Dumitrean, părintele Cătălin Crişan sau părintele Bobeş Nicolae.
Temele abordate ne-au fost sugerate fie de interesul credincioşilor faţă de semnificaţia adâncă a sărbătorilor parcurse de viaţa creştină, fie de anumite teme care au provocat nelămuriri sau mai mult decât atât în rândul credincioşilor.
Subiectele dezbătute sunt doar câteva dintr-un lung şir de posibile abordări ale vieţii creştine. Un loc de căpătâi în abordările televizate l-a ocupat tema fundamentală a creştinismului: Învierea Domnului. Parintele Teofil a venit şi cu un subiect drag Cuvioşiei Sale, anume situarea noastră cât mai des posibil, dacă nu chiar permanent, în faţa Domnului Hristos şi ceea ce decurge din aceasta. Astfel – sublinia Prea Cuvioşia Sa – fiecare zi din viaţa noastră este o zi de mântuire, o întâlnire cu Domnul Hristos. Cu aceeaşi ocazie ne mărturiseşte: Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase îmi oferea nişte bucurii de mă gândeam că s-ar putea să mor de bucurie, dând astfel un exemplu de urmat din experienţa proprie, nu doar un sfat sau un răspuns tuturor doritorilor de progres duhovnicesc.
În dezbaterea cu titlul Darurile Învierii, la întrebarea moderatorului Cum ne putem însuşi bucuria învierii în viaţa noastră plină de probleme, criză etc.?, părintele Teofil a oferit un răspuns luat din epistola paulină: Credinţa este izvor de bucurie şi nădejde. Roada duhului este dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, facerea de bine, îndelunga răbdare, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor etc. Cu puterea unei apoftegme creştine răsună de asemenea reţeta vieţii creştine oferită de părintele Teofil: Să-ţi faci rânduială în minte. Cum? Cugetând şi citind lucruri sfinte.
Alături de tema centrală a Învierii Domnului, de istorisirea plină de evlavie a Prea Cuvioşiei Sale protopop Gheorghe Colţea, care ne relatează cum a fost posibilă aducerea, pentru prima data în candelele bisericilor ortodoxe din ţara noastră, a sfintei lumini de la Ierusalim, împreună cu Răzvan Codrescu, cunoscutul om de cultură, am abordat o temă controversată care a frământat şi continuă să intereseze pe mulţi dintre creştini, anume problematica implanturilor de microcipuri biometrice şi legătura acestora cu semnul apocaliptic. Ca o concluzie a discuţiei, am putea sintetiza afirmaţia domniei sale: nu putem opri desfăşurarea vremii, dar putem să ne chivernisim în aşa fel fiinţa lăuntrică încât să nu devenim victima acestor exteriorităţi.
Considerăm – şi pe baza telefoanelor primite la biroul televiziunii – că întâmplările minunate relatate într-un climat de smerenie, bucurie şi sinceritate, de trăire autentic creştină de către monahul Alexandru Niţă, au adus un plus de încredere în intervenţia divină din viaţa noastră, adăugând exemple din contemporaneitate celor pe care creştinii le ştiu doar din tradiţiile bisericii.
De asemenea, considerăm că merită pus la inimă îndemnul spre rugăciune – după modelul rugăciunii lui Iisus a Sfântului Grigorie Palama – ce se desprinde din tema abordată împreună cu părinţii Cătălin Crişan şi Cătălin Dumitrean, care subliniau, printre altele, că trecerea la urcuşul duhovnicesc înseamnă purificarea de patimi, dobândirea virtuţilor şi, în final, contemplaţia; iar dacă prima condiţie a mântuirii este iertarea păcatelor noastre condiţionată – conform rugăciunii Tatăl nostrum – de iertarea pe care noi o dăm celor care ne greşesc, cel puţin rugăciunea ca Domnul iertării să ne dăruiască şi nouă puterea de a ierta, ca astfel să primim iertarea după cuvântul Său, poate fi un început al rugăciunii.
Ca un îndemn final vine concluzia plină de înţelepciune, izvorâtă din experienţa de duhovnic a tânărului preot Nicolae Bobeş: Încercaţi să redescoperiţi pe Dumnezeu şi implicaţi-vă în legătura cu Dumnezeu cât sunteţi bucuroşi şi cât sunteţi liniştiţi. Nu aşteptaţi să-L doriţi şi să-L imploraţi pe Dumnezeu când aveţi necazuri, că atunci va fi târziu şi nu va fi pârghie de sprijin.
