gradina cu ingeri si sfinti
Prezenţa ediţie, În Grădina Sfinţilor şi a Îngerilor, reuneşte articolele scrise de autoare și publicate în revista Solia/Herald Newspaper a Episcopiei Ortodoxe Române din Canada. Pe lângă vieţile sfinţilor şi sărbătorile Bisericii, sunt incluse câteva din splendidele poezii ale Preotesei Florica, expresie a inimii şi sufletului ei, prin care părinţii se împărtăşesc din adâncimile iubirii ei materne. Tăria credinţei şi „aşteptarea a ceea ce poate să aducă viitorul” n-au părăsit-o nicio clipă. Nu există nelinişte în ce priveşte „mâine” în scrisul ei, nici auto-compătimire, ci doar o neabătută bucurie de a trăi şi o determinare de neclintit în a le reaminti părinţilor că nu există nimic mai important decât credinţa în Dumnezeu, şi că în această credinţă trebuie să trăim şi conform preceptelor ei trebuie să ne educăm copiii.
Există multă linişte şi pace în aceste rânduri, o refacere a puterilor sufleteşti, secătuite de zarva fiecărei zile, o binevenită odihnă sub unul din copacii din Grădina Sfinţilor şi a Îngerilor… simţiţi? Veniţi cu copiii dumneavoastră, sau chiar şi singuri, să pătrundeţi în această livadă unică de fructe spirituale, rod al talentului şi gândului Maicii Preotese Florica. Sunt convins că cititorul va avea parte de multă bucurie şi sufletul său va fi mai bogat.
(Înaltpreasfințitul Nathaniel, Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române a Americii)

http://ziarullumina.ro/cartile-pe-masa-gradina-cu-ingeri-si-sfinti-115104.html
http://www.totpal.ro/muguras-maria-petrescu-florica-batu-ichim-gradina-cu-ingeri-si-sfinti/

Adormirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan

Grădina cu îngeri și sfinți – Florica Bațu Ichim

– într-o zi de sărbătoare cum este astăzi, ce este mai potrivit decât să ne apropiem de o carte sărbătoare, cum este Grădina îngerilor și a sfinților – să ne apropiem de o scriitoare – mamă – soție – îndrumătoare cum este Florica Bațu Ichim.

– Autoarea are – scrie Valeriu Anania 2 puternice scuturi de rezistență: pe de-o parte, dârzenia neamului ei de macedoneni (poate cei mai curați pogorâtori ai nemuritorilor traci), iar pe de alta, credința creștină suptă odată cu laptele mamei și întreținută de împrejurarea că între timp devenise soția preotului Dumitru Ichim, el însuși poet de seamă, păstor al parohiei română-canadiene din Kitchener, Ontario.

Pe lângă aceste 2 scuturi, Domnul i-a mai dat unul: cancerul: scrie ea: Cancerul poate fi un drum spre Dumnezeu, iar în alt loc: Îți mulțumesc, Doamne, pentru boala asta a mea, care m-a apropiat atâta de Tine!

Măcar atâta am învățat în anii de cancer: să mă rog, lăsându-mă în grija lui Dumnezeu, așa cum s-au lăsat părinții mei, părinții părinților mei și din moși în strămoși.

– Omul este sub vremi, iar în vremile care se revarsă peste noi e nevoie mai degrabă de educarea părinților, pentru ca aceștia ulterior să știe cum să „abordeze” educarea copiilor  – astfel că Florica Ichim ni se face educatoare și îndrumătoare nouă, părinților, bunicilor, educatorilor, profesorilor de religie și nu numai

În primul rând este poetă, a publicat zece volume de poezii și proză și nenumărate articole în diferite publicații. A fost membră a Departamentului de Educație Religioasă a comunității românești din Canada. Ani de zile, a publicat în mod regulat articole în revista ”Solia,” la rubrica ”Educația Creștină în Familie”, sub semnătura ”Maica Preoteasă.” Regăsim aceste articole în volumul de față, scrise acum 30 – 40 de ani.

– asemănare cu Mioara Grigore,  bolnave de cancer

autoarea cărții Cancerul dragostea mea, Florica 6 copii – Mioara 5 copii, Florica îndrumătoare, educatoare în ale religiei – Mioara profesoară de religie

– Toma, 11 ani, si Cristina, 10, erau copiii cei mai mari ai familiei Ichim. Asupra lor vestile despre starea de sanatate a mamei au avut cel mai mare efect. Cei mici nu intelegeau ce se intampla. Toma si Cristina au inceput sa se intereseze ce este leucemia.

Cristina a mers sase luni pe patine cu rotile facand turul Canadei de pe coasta de Vest pana la cea de Est a Canadei. Avea aproape 18 ani. Cristina Ichim dorea sa-si scape mama bolnava de leucemie. Sambata, data de nastere a Cristinei este in Canada ziua de lupta impotriva leucemiei. Lupta Cristinei cu leucemia a fost recunoscuta oficial de Canada. Ziua ei de nastere, cea in care a terminat turul pe rotile al Canadei, a fost decretata Zi nationala pentru lupta impotriva leucemiei. Cristina impreuna cu Thomas au plecat din Vancouver pana in Saint John, in Newfoundland, pe rotile. El era in masina in spate si Cristina era pe rotile. Traversarea Canadei s-a produs iar campania, realizată prin strădania plină de energie a celor doi frati Ichim, cu scopul obtinerii de fonduri pentru găsirea unui tratament curativ pentru leucemie, a primit răspuns din partea publicului larg precum si din partea a numeroase institutii si organizatii nationale si internationale, inclusiv a patronajului Guvernatorului General al Canadei.

Scriitoarea – mamă poartă semnul distinctiv al maternitătii; scot din context altă zicere a Floricăi (tot din vol. La porțile disperării, începutul speranței): Privit de jos, copilul apare proiectat pe cerul albastru printre nourii albi, e o altfel de lume, lumea lor, a infinitelor… Copilul meu urcă scara toboganului, copilul proiectat pe cer e atâta de plin de viață, urcă, urcă, urcă, s-a oprit în centrul infinitului și-i atât de frumos…!

Florica Batu a fost o duioasă mamă si ingenuitatea copiilor ei i-a dat continuu tărie su etească. “Mă sfătuiesc cu Matei [în
privinta unei activităti din rutina zilei]: ‘Dacă ne ajută Dumnezeu, mâine…’ [încep a-i spune eu]. ‘O să ne ajute Dumnezeu,’
mă întrerupe copilul convins. ‘De unde stii?’ îl întreb. ‘Pentru că Dumnezeu este bun’. M-a uimit întelepciunea copilului – eu
uitasem de mult cât de bun este Dumnezeu.

Cristina spunea despre mama ei care pleda pentru forta educatiei si iubea armonia complexă a naturii, că credea cu fermitate în
adevăr, în descoperire, în frumusetea întelegerii functionării lucrurilor. Florica Batu a încurajat pe copiii săi să gândească liber si
le-a sădit adânc dragostea de cunoastere. A fost singura mostenire pe care le-a putut-o lăsa, căci conditiile materiale erau modeste. Si i-a ajutat pe fiecare să-si clădească caractere frumoase.

De-acum îi lasă în grija unei alte mame, asa cum si-o dorea de mult si cum a glăsuit în poemul Rugă: “Lacrimă
a mării,/ mângâierea zării,/ Maică, ocroteste,/ lumea o păzeste./ Dă-ne pacea somnului/ Sfântă Maica Domnului!”.

“Mâine plecăm, lumea o să se aseze între noi, cuvintele lor, privirile lor, gesturile lor,/ ce înteleg ei din Marea Iubire?/ Taci, Puiul mamii./ Noi avem Taina noastră…” sună cuvintele poetei Florica Batu.

Poezia pentru copii a Floricai Batu Ichim devine prin naturaletea, prin insufletirea, prin viata si finetea sufleteasca a autoarei o pagina de antologie ilustrata pentru toti copiii, afland in ea puritatea si existenta unui univers si incantare spirituala, deoarece acest univers, asa cum ni-l dezvaluie poeta, este sustinut si manuit cu forta cereasca, care atrage cu bunatate si iubire, in orbita ei fiintele candide si suave ce-si inalta nevinovate ochii spre cer.  Gh. RADULESCU