Fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim

Autor: Ieromonah Teofan Mada

Titlu: FIIND PE PRAGUL MORŢII, DEŞI IATĂ CĂ TRĂIM

Anul apariţiei: 2009

Nr. de pagini: 181 pag.

ISBN: 978-973-88513-7-5

Fiul Învierii este un om al credinţei vieţii, este un om al jertfei iubitoare, este omul unitar al rugăciunii care arde în întregime de iubire şi dăruieşte totul lui Hristos cel Răstignit şi fraţilor lui. Fiul Paştelui are harisma luptei şi stăruinţei, a implicării responsabile şi mărturisirii credinţei. El ne spune tuturor cât de mult ne iubeşte Dumnezeu. Fiul Învierii ne arată că scurgerea vieţii noastre trebuie să fie o respiraţie a lui Dumnezeu, un surâs copilăresc şi angelic care bucură, întăreşte şi mângâie pe toţi. Chipul nostru trebuie să strălucească a bunătate. Să respirăm prin har şi să luminăm păciuitor lumea pe care o iubim. Să trăim adevărul ca o comuniune a iubirii.

Însă pentru a ne învrednici de toate aceste daruri, noi trebuie să fim şi fiii Crucii. Să ridicăm crucea personală. „Din moment ce eşti trupul lui Hristos, poartă crucea; pentru că şi El a purtat-o; suportă scuipatul, suportă loviturile, suportă cuiele. Vezi cum era acest trup. Acest trup era fără de păcat. După cum spune Scriptura, El nu a fost un păcătos şi nici nu a scos viclenii pe gură. Mâinile Sale îi copleşeau cu binefaceri pe cei care aveau nevoie de ele. Din gura Lui nu se auzeau lucruri care nu se cuvin. I s-a spus că este stăpânit de un demon, iar El nu a răspuns în niciun fel.”

Viaţa creştină cere jertfa sinelui, deoarece pentru a îmbrăca chipul lui Hristos sau a locui Hristos în noi, omul trebuie să şi piardă propriul lui chip lumesc. Cine ridică crucea personală găseşte mângâierea Duhului, sănătatea sufletului şi a trupului. Cunoaşte şi se împărtăşeşte de sănătatea mântuirii.

Dacă eşti pecetluit cu conştiinţa unei vieţii neputincioase faţă de patimi,

Dacă te trag în fundul nesimţirii duhovniceşti, apropiindu-te de tărâmul fără de viaţă,

Dacă boleşti în patul suferinţei şi puterile tale sufleteşti amorţesc întocmai ca într-o paralizie nemişcată, chinuitoare, fără nădejde şi lumină,

Şi astfel să simţi şi alţii apoi să creadă despre tine că eşti mort duhovniceşte.

Dacă trăieşti faptul şi minunea să te tragă de mână, întocmai ca pe Adam, şi să te învie Acela care este „Învierea şi Viaţa” atunci toate se schimbă în viaţa ta. Lumina dumnezeiască te va îmbărbăta şi te va face să renaşti. Harul dumnezeiesc te va înălţa la porţile cerului pe tine cel căzut în temniţele iadului.

Dodândeşti abundenţa paradisiacă, inocenţa nevinovăţiei fericită de Domnul. Vezi prin frumuseţea Luminii. Grăieşti prin harul virtuţii. Te mişti în spaţiul libertăţii şi al iubirii copiilor lui Dumnezeu. Umbli în calea frumuseţii poruncilor Lui. Făptuieşti prin putera credinţei. Contempli minunea creaţiei. Harul te eternizează în interiorul Bisericii. Împărtăşeşti iubire, iertare, bucurie. Binecuvintezi fără întrerupere. Totul se înfrumuseţează în tine.

Guşti din fericirea veşnică. Exprimi recunoştinţă. Trăieşti prezentul ca iubitor de Dumnezeu şi de oameni. Adevereşti că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

Autorul,

                                                 The Community of the Resurrection, Mirfield,

                                                  West Yorks