Volumul Ma Doula de Stephanie Sorensen e o carte de povestiri ale nașterilor, de la nașteri în comunitatea Amish la lumina lămpii până la nașteri în spitale ultratehnologizate, o carte despre familii, personal medical, moașe și doule și, desigur, despre mame, tați și bebeluși (care deja au propriile lor opinii). Tradițiile culturale și religioase diferite care se ciocnesc câteodată de pregătirea medicală vor să spună că fiecare naștere își are propria poveste. Cartea relatează despre sprijinirea mamelor în aducerea pe lume a copiilor, dând multiple semnificații miracolului nașterii.

Autoarea cărții, Stephanie Sorensen, este moașă profesionistă și doula de origine americană, mamă a 5 copii, cu peste 30 de ani de asistare a nașterilor atât în cadrul spitalelor, cât și acasă, în zone foarte izolate din Minnesota, SUA.

 „Dintotdeauna am visat să fiu doula. În ultimii ani am ajutat mame de toate mărimile, formele, culorile, având aproape toate religiile care există sub soare, mame aflate la primul copil, aflate la al patrulea copil, mame care nu voiau să ia medicamente, cel puțin o mamă care a vrut epidurală în luna a opta, am asistat la nașteri vaginale simple, la cezariene, la nașteri multiple, cu prezentație pelviană și cam orice scenariu pe care și-l poate imagina cineva. Acum douăzeci de ani am pierdut șirul nașterilor după ce am ajutat la nașterea celui de-al două sutelea bebeluș. Mă simt la fel de onorată și smerită de fiecare dată când sunt martoră la acest miracol magnific și tainic al nașterii.

Nădăjduiesc ca această carte să le încurajeze pe acelea dintre voi care sunt pe cale de a deveni doule să continue în acest demers. Nădăjduiesc ca altele să se gândească să devină doule, chiar dacă înainte niciodată nu ați nutrit acest gând. Avem nevoie de voi. Avem nevoie de inimi pline de compasiune și dăruire. În cele din urmă, nu este vorba despre masaj, ceaiuri sau trusa de instrumente, ci despre dragoste.” (autoarea Stephanie Sorensen)

Pentru mai multe detalii despre Stephanie și lucrarea ei, îi puteți accesa blogul: http://callthedoula.blogspot.com/?m=1 

 

Prefață la ediția în limba română

Avem astăzi în fața ochilor, cred, o carte pe cât de minunată, pe atât de surprinzătoare, prin aceea că abordează o tematică sensibilă și, totodată, de mare interes, deși, paradoxal, slab reprezentată pe piața de carte din România: nașterile asistate de doula, un cadru ne-medical care asistă o femeie, partenerul ei și familia acesteia înainte, în timpul și după nașterea copilului, oferind informații și suport fizic și emoțional.

Este o carte despre curaj și jertfelnicie, despre maternitate și despre bucuria maternității, cu precădere; ca toate cărțile care aduc în lumina reflectoarelor acel moment unic în care un nou pui de om intră pe poarta vieții. Pentru că reușește să surprindă tot acel amalgam de trăiri, trupești sau emoționale, care pendulează între zbaterile aproape supraomenești ale trupului și zborurile line ale sufletului, înălțat acolo unde nici nu îndrăznise să creadă că poate zbura.

Răsfoindu-i paginile, m-am revăzut în clipele de dinainte și de după fiecare din cele cinci nașteri de care m-a învrednicit Bunul Dumnezeu. Am retrăit ispitele care m-au asaltat de fiecare dată, gândurile cu care, de multe ori, trebuia să lupt mai dureros decât cu neputințele trupului. Am căzut în deznădejdea pricinuită de chinurile trupului ajuns la capătul puterilor alături de câteva dintre mamele zugrăvite cu atâta duioșie de povestitoare, pentru ca mai apoi să mă ridic fără trup, parcă, în bucuria pe care ți-o pricinuiește prima atingere a mânuțelor nesigure, în zbaterea lor timidă căutând un punct de sprijin. Am tremurat din nou, amintindu-mi acel sentiment, fără o formă pe care cuvintele să o poată surprinde, sentiment pe care îl trăiește o mamă atunci când înțelege că ea este primul și veșnicul punct de sprijin al acestei căutări timide. Am lăcrimat la amintirea celor trei săptămâni de neclintire în decizia de a-mi alăpta primul copil, trei săptămâni în care toți din jurul meu îmi cereau să renunț la o luptă căreia nimeni nu îi dădea șanse de câștig. Și, iarăși, la amintirea senzației de bucurie fără sfârșit când, în sfârșit, am reușit imposibilul: să-mi alăptez pruncul la sân după o perioadă de trei săptămâni în care nu curseseră decât câteva picături de lapte.

Am tremurat de indignare pe măsură ce se zugrăveau în jurul meu frânturi ale unor chipuri de asistente care nu reușeau să înțeleagă sensul cuvintelor: „Fiecare bebeluș are ritmul său propriu!” sau, ca niște moștenitoare autentice ale unei lumi tronate de patul lui Procust, aruncau verdicte nemiloase, uitând de dimensiunea apocaliptică a percepțiilor lehuzei: „Nicio șansă! Copilul ăsta nu va suge la sân în veci!”

Dar am și privit cu duioșie spre brațe și glasuri pricepute, care au lăsat în inima mea urme de neșters, prin aceea că m-au susținut atunci când credeam că mă voi prăbuși: moașe și asistente care au știut să dea tărie ezitărilor și sens rătăcirilor mele. Și mi-am dat seama că niciodată, poate, nu voi reuși să le spun de suficient de multe ori: „Vă mulțumesc!”

Ei, bine, da! Aceasta este o carte care ar trebui citită nu doar de mame, viitoare mame sau bunici și viitoare bunici. Este o carte pe care aș strecura-o pe nesimțite în buzunarele scrobite ale multor moașe și asistente din maternitățile țării mele. Poate astfel vor reuși să comunice mai bine cu mamele pe care le îngrijesc. Poate așa vor reuși să spargă rutina care le condiționează percepția și care le transformă relația cu lehuzele care le trec prin mâini. Dar, mai ales, poate așa vor înțelege, într-un final, cuvintele rostite de Maya Angelou: „Oamenii vor uita ce le-ai spus. Vor uita și ce le-ai făcut. Dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă!” Îndeosebi atunci când conduci o mamă, cu mai multă sau mai puțină măiestrie, printr-un moment esențial din existența ei: acela în care învață să funcționeze în tandem cu cel sau cea cu care va începe o călătorie fascinantă ce va dura tot restul vieții lor.

Alina Maria Mirică, profesor de limba engleză, doctor în Teologie Ortodoxă, trainer Școala Familiei, mamă a șase copii