Ne-am oprit asupra acestui subiect întrucât este de interes în rândul celor care pictează icoane, iar în literatura de specialitate post-decembristă nu se găseşte o tratare mai amplă din punct de vedere vizual a acestui subiect.
Acest studiu se vrea a fi un sprijin celor care vor a deprinde meşteşugul zugrăvirii icoanelor atât din punct de vedere practic, cât şi teoretic.
Studiul se referă la întreg parcursul de realizare a unei icoane în tehnică tradiţională (canonică).
Am ales tehnica tradiţională pentru că aceasta ne furnizează o comoară de multe ori de nepătruns, care este păcat să fie îngropată şi uitată; ea poate sta la baza revitalizării vieţii liturgice prin icoană. O icoană prost realizată în spaţiul eclezial pune în pericol adevărurile de credinţă ale bisericii, pe când o icoană corect pictată ridică semnificativ calitatea slujirii.
Pentru o înţelegere mai amănunţită din punct de vedere tehnologic, am folosit un număr mare de imagini exemplificative, pentru a evidenţia un posibil traseu tehnologic şi estetic al icoanei, în conformitate cu predaniile bisericii. Spunem un posibil traseu, deoarece ceea ce noi prezentăm în această cercetare nu reprezintă singurul mod de a picta o icoană. Cercetarea este fundamentată pe o experienţă practică de 12 ani în domeniu şi pe cărţile de specialitate care au fost traduse în limba română după 1990 şi nu numai. O parte din informaţii au fost culese direct atât de la meşterii din diferite regiuni ai României, cât şi din străinătate.
Fără o experienţă practică şi fără contactul cu aceşti meşteri iconografi, ar fi fost aproape imposibil să recreăm traseul iconografic şi tehnologic al icoanei.
Avem convingerea că această cercetare va lămuri mai bine, ca o completare la cărţile existente, eventualele lacune pe care iconografii contemporani le au în domeniu, precum şi că va releva originalitatea acolo unde s-a găsit.
Sorin Albu
