Titlu: FUNCŢIA EXPRESIVĂ A COLORATURII VOCALE
Anul apariţiei: 2007
Nr. de pagini: 120 pag.
ISBN: 973-86785-8-3
În abordarea cercetărilor ce au condus la elaborarea lucrării, am fost impulsionată de propria carieră, realizată în perimetrul unui repertoriu specific sopranelor de coloratură. Din această cauză, am fost ispitită să tratez problemele din perspectiva relaţiei dintre expresivitate şi „capcanele stridenţei”, determinate de specificul aparte al acestei voci. Treptat, însă, am ajuns la concluzia că o artistă care se respectă îşi modelează vocea cu prioritate înspre funcţia sa expresivă, acesta fiind motivul opţiunii pentru titlu.
Apariţia Belcanto – ului în cultura italiană a secolului XVIII a deschis o perspectivă nouă în domeniul artei vocale. Îndrăzneala şi imaginaţia cu care a fost abordată coloratura vocală (mai ales în perioada Barocului) a dezvoltat posibilităţile excepţionale pe care le posedă vocea umană. De la Farinelli până la Cecilia Bartoli, pe durata a patru secole de muzică vocală, artiştii lirici au folosit coloratura vocală atât pentru a uimi auditoriul cu virtuozitatea lor excepţională, cât şi pentru a-l emoţiona.
Ornamentele vocale, accentele, declamaţia patetică, culorile timbrale, frazele muzicale de mare amploare, au avut întotdeauna o funcţie expresivă, cu un impact puternic asupra publicului.
Studiind coloratura vocală, ne-am axat cu precădere asupra performanţelor tehnice şi artistice pe care le realizează soprana de coloratură. Rolurile interpretate pe scenă, turneele artistice, contactele cu artişti şi pedagogi de prestigiu, observaţiile personale făcute de-a lungul anilor, mi-au dat posibilitatea să verific justeţea ideilor prezentate în lucrare.
Precizăm faptul că termenii muzicali folosiţi în lucrare se referă punctual la muzica vocală, la Belcanto. De asemenea, din imensul repertoriu al coloraturii vocale, am ales pentru analiză cu precădere pagini muzicale din repertoriul personal.